am inceput sa realizez ca s-a cam dus copilaria.crestem.
incepem sa avem responsabilitati...lucrurile incep sa fie grele, incepem sa ne asumam anumite chestii( sau nu ).
realizam ca trebuie sa muncim ca sa ajungem acolo sus, la ceea ce visam.
nimic nu mai e simplu, bunicii si parinti deja nu mai pot face absolut totul pentru noi, am inceput sa traim...
e perioada in care visam atat de mult, in care iubim, traim drame..plangem,trecem peste si tot asa.
e adolescenta care se apropie cu pasi grabiti de tinerete...
e perioada din viata in care credem ca putem face orice, in care luam majoritatea deciziilor cu inima, in care distractia si petrecerile au un loc important.
dar si perioada cand ne gandim serios la viitorul nostru, cand ne dam seama ca trebuie sa incepem sa ne construim un viitor.
e frumos, am asteptat mereu sa ajung ,,mare,, si cred ca prin mare nu ma refeream cam pe la 25-30 de ani..ma refeream la aceasta perioada...
dar nu pot sa spun ca nu mi-e dor sa fiu mica...fara griji,fara responsabilitati....doar joaca.
crestem,da,dar asta nu inseamna ca inima noastra de copii s-a schimbat cu ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu