obsesie.

http://www.youtube.com/watch?v=gS9o1FAszdk&ob=av2e

The Script-the man who can't be moved

ascult in disperare melodia asta de o saptamana si ceva...si pur si simplu NU MA SATUR DE EA:x

el.

fuck it. :-<

de ce e atat de greu sa realizeze un tip ca-l placi?.....

sau si mai rau, de ce e atat de greu sa ii spui unui tip ca-l placi.

probleme..mari.

british.

vara asta,unul dintre locurile in care am fost este Londra.

unde de aproape 3-4 ani visam sa ajung...

nu stiu de ce visam la asta...probabil datorita ,,british boys,, sau datorita tutulor pozelor pe care le vazusem cu orasul..si cu celebrele autobuze rosi' si tot asa.

nu stiu sigur de ce,dar stiu sigur ca a fost una dintre cele mai mari dorinte.

de fapt,si acum imi doresc sa merg la Londra,din nou:))

e un oras plin de cladiri superbe,si catedrale si galerii.

plin de parcuri uriase,complet diferite de cum sunt la noi.

autobuzele rosii sunt extrem de ,,cute,, la fel si taxi-urile tipic londoneze.

e putin inselator cum circula ei pe partea stanga. si e destul de greu de obisnuit cu asta:)) dar na,ei oricum sunt ,,diferiti,,.

cat despre ,,british boy,, sunt chiar mai draguti decat se spune.

si sunt foarte atenti cu stilul lor...si se imbraca foarte ,,chic,,

in Londra chiar,pare ca baietii stau mai mult in fata oglinzii decat fetele.

cafenelele sunt peste tot,si sunt extrem de cochete....micute,cu fotolii confortabile sau canapele mari si pufoase,sunt un loc perfect de odihna in mijlocul orasului. plus ca au niste cafele and co. absolut delicioase.

am fost si in ,,oxford street,, celebra strada pentru cumparaturi. m-a uimit marimea ei...

fiind un bulevard imens..care privit de la un capat pare nesfarsit,intesat si pe o partes pe alta cu magazine celebre.

am gasit cateva magazinase extrem de ,,fashion,, chiar pe langa hotelul unde am stat. si evident,mi-am imbogatit garderoba cu un tricou cu steagul angliei,nu se putea fara:)).

hotelul a fost foarte ok. linistit, amplasat intr-o casa victoriana,monument istoric. propietarii nu au avut voie sa faca nici o modificare asa ca,practic o saptamana am trait in stil victorian.

Londra este superba...si este complet adevarat citatul care spune

,,cine se plictiseste de Londra,se plictiseste de viata,,

ieri.

ieri am fost la un festival de cultura urbana.in skate park.....

si clar,cand spui skate park spui baieti draguti.:))

a fost prea distractie \m/ si muzica tare si absolut tot ce trebuie pentru o atmosfera mega buna. mi-ar placea extrem sa fie in fiecare zi chestia aia:)))

si dupa ziua de ieri...am observat ca imi doresc maxim un prieten cu tatuaj.<3

e atat de....HOT.:)))

dar,se intelege de la sine ca nu ma refer la tatuajele pe care au inceput sa le detina tot mai multi dintre oamenii strazilor...sau genul care poarta kilograme de aur si asculta un anumit tip de muzica:)).

si tot pe aici e si treaba cu piercing-urile. la fel de awsome.

visand.

ma gandeam, cum trebuie sa sa se simta oamenii care nu au vise? care nu au amintiri?

cred ca e foarte trist sa nu poti visa. dar oare,exista asa oameni?

eu cred ca un om supravietuieste datorita dorintelor sale...se hraneste cu amintirile...drumul lung spre realizarea unui vis il tine in viata.

cand tu,nu visezi la nimic,nu ai nici un ideal spre care te indrepti,ce drum urmezi? e ca si cum ai merge pe o sosea dreapta si nesfarsita prin desert..intr-un desert unde nu exista nici macar cactusi...

cand ai un vis,un ideal,parerea mea e ca mergi pe un drum care-si schimba mereu peisajul,azi mergi prin campie,maine ajungi la mare,dupa incepi sa urci pe munte,crezi ca te apropii de sfarsit dar de fapt urmeaza o coborare...dar cand o sa ajungi in varf,cand visul o sa se implineasca,o sa te simti cel mai fericit.

cred ca asta e tot ce conteaza. sa urci pana la un vis,sa muncesti pentru a devenii realitate...sa speri si sa crezi,nu sa se indeplineasca fara nici un efort.

asa nu ar mai fi' ,,vis,,

amintirile....

Cred cu tarie ca este imposibil sa uiti un lucru la care ai tinut...o chestie in care ai pus suflet sau mai ales,o persoana pe care ai iubit-o.

Asa supravietuiesc amintirile,desigur,amintirile placute...caci despre ele vorbim.

Mereu mi se intampla sa ma gandesc la el,sa raman intr-un loc,fara sa-mi dau seama si sa visez.

Cred,ca sunt unele lucruri pe care pur si simplu nu le putem uita niciodata.

Cum ar fi' prima calatorie in strainatate...sau primul sarut...sau pur si simplu primul tip de care ne-am indragostit.

Suna complet diferit fata de cum ar suna o postare de ,,inceput,, pe blog...dar,cred ca e mult mai frumos sa-mi dezvalui caracterul prin postari,prin ce cred si ce scriu...nu imediat,prin postarea de ,,bine am venit pe blog,, :))!