minunat.

prieteni?

mai exista asa ceva?....mai sunt de fapt oameni in care sa ai incredere? pe care sa ii iubesti fara sa te raneasca?

astazi am realizat pentru a 943849358353853 oara ca oamenii in care ai super incredere te dezamagesc cel mai nasol.

si poate nu e bine sa te atasezi asa de tare de oameni pe care nu.i cunosti de fapt atat de bine pe cat crezi.

dar.....in viata se intampla din astea,prea des....

trisst trist.

cam foarte adevarat.

soare in ochi.

sambata,pe la pranz.

soarele imi bate in ochi,realizez ca e primavara. primavara adevarata insfarsit.

pot sa visez din nou....pot sa iubesc.

ochelari de soare,conversi si frappe.uri....e primavara frate.

buna dispozitie. buna stare...buna tot!.

e speranta,pentru lungul meu drum spre visele mele.

pentru ca soarele se pare ca ne da tuturor buna dispozitie.

ciocolata calda,soare,si o discutie cu vecinu' pe balcon.l

e cald,primavara se instaleaza.

soare,cer albastru senin,primele frunzulite verzi si tot asa.e frumos.

e sambata,si inca nu am voie sa ies din casa...asa ca am iesit la o ciocolata pe balcon...cu stefan,vecinul.

ne jucam monopoly pentru ca inca suntem partial copii,dar purtam si o discutie serioasa despre vise...pentru ca totusi suntem si partial adulti.

-ce sunt pentru tine visele? intreaba stefan sufland in ciocolata calda.

-sunt o bucatica din mine, o bucatica din existenta mea...serios,cred ca nimeni nu supravietuieste fara vise...

- bine...nu e chiar raspunsul la care m-as fi asteptat.... (isi ascunde privirea in cana si nu mai spune nimic cateva secunde.)

-pai,atunci spune cam ce ai vrea sa auzi?

-eram interesat sa aflu o definitie a visului..din punctul tau de vedere.

-a :) trebuia sa spui asa, pai...un vis e atunci cand vrei sa ajungi undeva..sau cand vrei sa faci ceva si lupti pentru asta, e ca si cum ai vrea sa ajungi in varful unui munte,varful e visul...si drumul lung si greu e realizarea lui,ceva in genu, dar tu? tu cum vezi visele?

-mmm....cu raspunsu asta m-ai ametit! spune stefan razand...

-e de bine? hai zi,ce e un vis pt tine?

-da da,e de bine...e un raspuns asa matur,venind de la tine,tu, care imi pareai ceea mai imatura persoana din viata mea...si totusi..

-hah!. sunt obisnuita cu asta. :))) multa lume e de parere cu tine...dar na,am si eu partile mele mai deep....hai..spune.ti parerea ta acum

-pentru mine visele sunt ca acadelele pentru un copil....plangi cand nu le primesti...cand le ai deja vrei bomboane..sau ciocolata..si la un moment dat faci carii...si incepi sa nu mai vrei acadele asa des, dar toata viata o sa le iubesti.

-vrei sa spui ca la un moment dat incetezi sa visezi?

-nu,nici cum...ca la un moment dat ti se indeplinesc majoritatea...si mai raman doar cateva,mari si importante...realizabile in viitor...adica candva,tot o sa vrei o acadea.

-wow, raspunsul tau e si mai deep!. e .... pfoai. o sa ma gandesc la asta, mereu am perceput visele in viziunea mea..cu muntele, acum o sa incerc si cu acadelele.

-sunt mai multe feluri...unele care se indeplinesc foarte rapid..altele care dureaza...si altele care nu se indeplinesc niciodata. serios...toti ne.am dorit sa avem aripi macar odata....siii ca sa-ti dau si un altfel de exemplu. imi mai doresc o ceasca de ciocolata..si stiu ca o sa se indeplineasca!. :))

-iti aduc imediat....pana atunci gandestete...cred ca exista o mica incurcatura la tine.n cap,intre vise si dorinte.

-ai dreptate,cred....dar pentru mine sunt cam la fel....

-cred ca ne ajunge pe ziua de azi.Stefan...hai sa revenim la monopoly!.

vecinul meu azi m-a uimit. awesome om.

se duce,incet....

am inceput sa realizez ca s-a cam dus copilaria.

crestem.

incepem sa avem responsabilitati...lucrurile incep sa fie grele, incepem sa ne asumam anumite chestii( sau nu ).

realizam ca trebuie sa muncim ca sa ajungem acolo sus, la ceea ce visam.

nimic nu mai e simplu, bunicii si parinti deja nu mai pot face absolut totul pentru noi, am inceput sa traim...

e perioada in care visam atat de mult, in care iubim, traim drame..plangem,trecem peste si tot asa.

e adolescenta care se apropie cu pasi grabiti de tinerete...

e perioada din viata in care credem ca putem face orice, in care luam majoritatea deciziilor cu inima, in care distractia si petrecerile au un loc important.

dar si perioada cand ne gandim serios la viitorul nostru, cand ne dam seama ca trebuie sa incepem sa ne construim un viitor.

e frumos, am asteptat mereu sa ajung ,,mare,, si cred ca prin mare nu ma refeream cam pe la 25-30 de ani..ma refeream la aceasta perioada...

dar nu pot sa spun ca nu mi-e dor sa fiu mica...fara griji,fara responsabilitati....doar joaca.

crestem,da,dar asta nu inseamna ca inima noastra de copii s-a schimbat cu ceva.

realitate.

zilele trecute am realizat din nou ca de multe ori nu conteaza cine esti tu,ca om, ca si caracter...conteaza daca parintii tai sunt celebrii,daca au bani sa dea in stanga si-n dreapta si lucruri in genu.

eram obisnuita cu ,,pilele,, de pe la concursurile de pian, mi se parea trist si foarte enervant dar stiam ca nu pot schimba asta.

eram super fericita cand cantam bine si stiam ca nu mai conteaza asa mult daca iau premiu sau nu, conta pt mine ca fusese bine.

mereu am incercat sa merg pe principiul asta, ca tu trebuie sa faci lucrurile foarte bine,sa muncesti pentru asta si apoi sa poti fi mandru de tine...chiar daca altii o sa fie ,,cei alesi,,

insa acum nu mai e vorba despre concursuri, e vorba despre intraga viata...si e din ce in ce mai deprimant.

copii vedetelor ajung cam unde vor ei...fara a face nimic,la modul nimic...doar ca are mama sau tata bani.

zilele trecute am gasit o persoana care am vazut ca mergea la fel de fel de evenimente fashion si lucrase pentru anumite ,,branduri,,..am ,,indraznit,, sa o intreb cum a ajuns acolo, pentru ca na, un om simplu care doar e fan fashion nu poate sa intre la acele evenimente.

am intrebat daca a facut vreun curs de fashion sau ceva ...si a raspuns simplu si sictirit la mesajul meu foarte dragut cred eu cu ,,nu,,

mi s-a parut super urat. dar na....e cam greu de spus ,,nu nu am facut nici un curs de fashion...am fost mereu invitata pentru ca sunt copilul nu stiu cui,, :-j.

dar da, realitatea in romania cam asta e.

si e o realitate trista.

gresit.

,,nu mai am nici o treaba cu el, il urasc! nu-mi mai pasa...ce a fost a fost ,,

de ce incerc sa ma mint singura? de ce subconstientul meu vrea sa cred ca nu mai simt nimic pentru tine...

de ce e asa greu sa te uit?

de ce esti singurul care dupa atata timp inca ai ramas aici,in inima mea.

s-au schimbat toate asa mult, am mai crescut....si realizez din ce in ce mai mult ca nu are nici un rost. ca nu a avut niciodata rost....ca eram o micuta fascinata de tipul misterios mai mare.tipul la care se gandea mereu. spunea ca-l iubeste dar stia ca probabil nu stie inca ce e iubirea.

acum cred ca aia era iubirea...cred ca l-am iubit.

incerc sa neg si nu vreau sa aprob ca inca-l iubesc.

nu are sens.

suntem doi oameni diferiti,care merg pe doua drumuri diferite...

si indiferent cat de nebuneste mi-as dorii,n-am cum sa mai schimb ceva.

da! foarte adevarat.

primavara primavaraaaa.

asfalt uscat. soare . flori. martisoare. conversi. fuste. ochelari de soare. miros de iarba. dragalasenie. buna dispozitie. munte. leneveala. parc. plimbari. biciclete. skatepark. lipscani. narghilea. frapppeee-uri....ceva mai bun? :X

no serios?

de ceva timp tot observ ca oamenii au o placere sa vorbeasca cu accent.

chiar daca ei nu au nici o treaba cu accentul ala....si nu le e deloc normal sa spuna din obisnuinta ,,mno,, sau ,,is,, and co.

da omule, nu te face cu nimic mai ,,fain,, accentul pe care ai vrea sa-l ai....e chiar mai urat decat orice sa ai un accent fals ardelenesc sau moldovenesc cand tu esti bine mersi din bucuresti.

cu totii stim ca ,,amu...is faini tare ,, oamenii care vorbesc asa..da ,,mno is tot oameni ma,,.... si lor li se pare la fel de ciudat si poate ,,fain,, cum vorbim noi.

nu trebuie sa imitam ceva ce ei fac fara sa gandeasca. ca spun ,,is,, in loc de ,,sunt,, sau ,,feri,, in loc de ,,fereste,,.asta ,,ii,, ceva foarte normal pentru ei.

stiu ca probabil sunt singura pe care o enerveaza asta. dar chiar mi se pare foarte naspa, gen, cunosc oameni care vorbesc asa de la mama natura,din obisnuinta, si ce-i drept...mi se pare foarte tare!. dar daca tu nu esti asa..de ce sa incerci sa imiti asta?

e super urat si super enervant sa auzi un om ca foloseste doar cuvintele gen ,,mno,, ,,is,, ,,feri,, si in rest vorbeste 100% ca un bucurestean.

,,no pai dmne feri ma...mai bine taci!,,

ca daca asa ai vorbii s-ar recunoaste de la primu cuvant normal...nu de la astea specifice.

da ,,no,, ...acum poate sunt prea rea..

dar e cam cel mai enervant lucru!.

[fuck offffffff.vorbiti frate cum vorbiti]

dor.

e ciudat sa spun ca mi-e dor de tine....pentru ca practic nu e chiar asa.

imi e dor de mine care eram atunci cand te placeam.

imi e dor de noptile alea nedormite cu gandul la ,,noi,,

mi-e atat de dor sa pot visa din nou...vreau sa pot sa ma gandesc la tine fara sa doara,fara sa ma gandesc la cat de diferiti suntem noi acum....

vreau sa fiu din nou atat de fericita cand vorbim...sa simt fluturasii aia cand te vad...sa numar zilele...orele.

sa recunosc ca te iubesc...la fel ca pana acum..