si de ceva vreme incep sa realizez ca e imposibil sa nu ma gandesc la tine.
au trecut aproape 3 ani....enorm. dar nu imi dau seama cum de inca sunt toate amintirile asa...vii.
inca scrie pe biroul meu 27 decembrie 2010......inca.mi amintesc cate emotii am avut in ziua aia..si nu imi vine sa cred:)). nu imi vine sa cred cat de imatur ma comportam....cat de aiurita eram cand eram langa tine...
cum imi tremurau picioarele si ma balbaiam:))
acum e amuzant cand ma gandesc ca am fost asa.....indragostita de tine.
[ma gandesc ca inca nu stiu ce e aia indragosteala...si poate e un cuvant prea mare...dar ceva era.]
e amuzant cand ma gandesc ca desi stiam ca nu are vreun sens sa te plac...desi stiam ca esti cam mare [cam prea mare]....desi stiam ca stai la celalalt capat de tara[ma rog..exagerez..oricum departe]
totusi o faceam.
dar a fost dragut...
la inceput nu ma gandeam ca o sa ajunga asa ceva...credeam ca o sa imi treaca dupa saptamana aia acolo...cum se intampla cam cu orice tip in vremea aia...dar..
era primul meu festival de chitara...nu ma gandeam nici cum ca o sa intalnesc un om care sa devina asa important pentru mine....
dar...se pare ca nu a fost asa.
imi amintesc cum am plans in gara in ultima zi....si nu o sa uit niciodata gara aia....
nu-mi vine sa cred acum ca eram totusi asa...disperata:)))....dar cum am mai spus...e amuzant sa ma gandesc la astea.
treceau deja saptamani...luni....si inca ma gandeam la tine....
imi amintesc cat de dezamagita am fost la urmatorul festival de chitara ca nu erai acolo....
si in urmatoarea zi erai acolo.:))
e inexplicabil cum ma bucuram doar cand te vedeam...
eram cel mai fericit om cand stateam cu tine...si era dragut.
imi e dor de vremurile alea. nu imi e neaparat dor de tine,pentru ca am inceput sa ma obisnuiesc cu gandul ca asa e viata....
imi e dor sa am sentimentele astea din nou....
si as vrea sa citesti asta....doar ca sa stii ca sunt super fericita ca ai fost in viata mea.
si iti multumesc.
