ma gandeam, cum trebuie sa sa se simta oamenii care nu au vise? care nu au amintiri?
cred ca e foarte trist sa nu poti visa. dar oare,exista asa oameni?
eu cred ca un om supravietuieste datorita dorintelor sale...se hraneste cu amintirile...drumul lung spre realizarea unui vis il tine in viata.
cand tu,nu visezi la nimic,nu ai nici un ideal spre care te indrepti,ce drum urmezi? e ca si cum ai merge pe o sosea dreapta si nesfarsita prin desert..intr-un desert unde nu exista nici macar cactusi...
cand ai un vis,un ideal,parerea mea e ca mergi pe un drum care-si schimba mereu peisajul,azi mergi prin campie,maine ajungi la mare,dupa incepi sa urci pe munte,crezi ca te apropii de sfarsit dar de fapt urmeaza o coborare...dar cand o sa ajungi in varf,cand visul o sa se implineasca,o sa te simti cel mai fericit.
cred ca asta e tot ce conteaza. sa urci pana la un vis,sa muncesti pentru a devenii realitate...sa speri si sa crezi,nu sa se indeplineasca fara nici un efort.
asa nu ar mai fi' ,,vis,,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu